Part1

Rămân fără aer și răspund aberant
Surâsului încet auzit în neant
Privesc către el cu speranță salvatoare…
Dar dacă vocea e doar întâmplătoare?

Între simțiri frica se instalează,
În organism inima se adaptează;
Se zbate repede și frenetic
La auzul dulcelui sunet bezmetic

Crispată ma îndrept în neștiință
Mânată puternic de a mea dorință
Mă rotesc în cerc și cercetez neîncetat
Sfârșitul fericit, mult asteptat.

E oare posibil ca după atâta vreme
După multe așteptări în veacuri de blesteme,
Ochii încețoșati să vadă lumină,
Venele să se umplă de adrenalină?