În urcare

Căţărată pe abisuri ale noii lumi apuse,
Urc agale, dar constant, căci străfundul e departe,
Iar frânghiile ce ma asigura le simt mereu dispuse
Să mă prindă strâns de mijloc, să nu pic tot mai departe.

Mă îmbujorez din ce în ce mai mult, drumul pare tot mai lung,
Respir greu şi sacadat, palmele-mi transpiră pe pietrele reci,
Încep să le număr – cred că sunt vreo nouăzeci –
Iar eu, căţărată, mă întreb dac-o să ajung…